CAPITOLUL I: Principii si dispozitii generale

Art. 1

Obiectul prezentei legi îl constituie reglementarea protectiei mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor si elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabila a societatii.

Art. 2

Formularea definitiilor din aceasta lege este cuprinsa în anexa nr. I la prezenta lege.

Art. 3

Principiile si elementele strategice ce stau la baza prezentei legi, în scopul asigurarii unei dezvoltari durabile, sunt:

a) principiul precautiei în luarea deciziei;

b) principiul prevenirii riscurilor ecologice si a producerii daunelor;

c) principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;

d) principul "poluatorul plateste";

e) înlaturarea cu prioritate a poluantilor care pericliteaza nemijlocit si grav sanatatea oamenilor;

f) crearea sistemului national de monitorizare integrata a mediului;

g) utilizarea durabila;

h) mentinerea, ameliorarea calitatii mediului si reconstructia zonelor deteriorate;

i) crearea unui cadru de participare a organizatiilor neguvernamentale si a populatiei la elaborarea si aplicarea deciziilor;

j) dezvoltarea colaborarii internationale pentru asigurarea calitatii mediului.

Art. 4

Modalitatile de implementare a principiilor si a elementelor strategice sunt:

a) adoptarea politicilor de mediu, armonizate cu programele de dezvoltare;

b) obligativitatea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în faza initiala a proiectelor, programelor sau a activitatilor;

c) corelarea planificarii de mediu cu cea de amenajare a teritoriului si de urbanism;

d) introducerea pârghiilor economice stimulative sau coercitive;

e) rezolvarea, pe niveluri de competenta, a problemelor de mediu, în functie de amploarea acestora;

f) elaborarea de norme si standarde, armonizarea acestora cu reglementarile internationale si introducerea programelor pentru conformare;

g) promovarea cercetarii fundamentale si aplicative în domeniul protectiei mediului;

h) instruirea si educarea populatiei, precum si participarea organizatiilor neguvernamentale la elaborarea si aplicarea deciziilor.

Art. 5

Statul recunoaste tuturor persoanelor dreptul la un mediu sanatos, garantând în acest scop:

a) accesul la informatiile privind calitatea mediului;

b) dreptul de a se asocia în organizatii de aparare a calitatii mediului;

c) dreptul de consultare în vederea luarii deciziilor privind dezvoltarea politicilor, Legislaţiei si a normelor de mediu, eliberarea acordurilor si a autorizatiilor de mediu, inclusiv pentru planurile de amenajare a teritoriului si de urbanism;

d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor asociatii, autoritatilor administrative sau judecatoresti în vederea prevenirii sau în cazul producerii unui prejudiciu direct sau indirect;

e) dreptul la despagubire pentru prejudiciul suferit.

Art. 6

Protectia mediului constituie o obligatie a autoritatilor administratiei publice centrale si locale, precum si a tuturor persoanelor fizice si juridice.

Art. 7

Responsabilitatea privind protectia mediului revine autoritatii centrale pentru protectia mediului si agentiilor sale teritoriale.

CAPITOLUL II: Reglementarea activitatilor economice si sociale cu impact asupra mediului

Sectiunea 1: Procedura de autorizare

Art. 8

Autoritatile pentru protectia mediului conduc procedura de autorizare si emit acorduri si autorizatii de mediu în conformitate cu art. 11.

Cererea de acord de mediu este obligatorie pentru investitii noi, modificarea celor existente si pentru activitatile prevazute în anexa nr. II la prezenta lege.

Cererea de autorizatie este obligatorie la punerea în functiune a obiectivelor noi care au acord de mediu si, în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, pentru activitatile existente.

Activitatile care nu implica lucrari de constructii-montaj necesita numai autorizatie de mediu, cu exceptia celor prevazute la pct. 8 lit. g) si i) din anexa nr. II la prezenta lege.

Acordul si/sau autorizatia de mediu se elibereaza dupa obtinerea tuturor celorlalte avize necesare, potrivit legii.

Art. 9

Autoritatea centrala pentru protectia mediului elaboreaza procedura specifica de autorizare pentru activitatile economice si sociale, modelul-cadru de întocmire a raportului privind studiul de impact asupra mediului si nivelul competent sa elibereze acordul si/sau, dupa caz, autorizatia de mediu, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Valabilitatea acordului si a autorizatiei de mediu este de maximum 5 ani.

Acordul sau autorizatia de mediu nu se emite în cazul în care nici o varianta de proiect sau program pentru conformare nu prevede eliminarea efectelor negative asupra mediului, raportate la standardele si la reglementarile în vigoare.

Art. 10

Acordul sau autorizatia de mediu poate fi revizuita, daca apar elemente noi, necunoscute la data emiterii, si în cazul reînnoirii acestora, când se poate cere si refacerea raportului privind studiul de impact asupra mediului.

Acordul sau autorizatia de mediu se suspenda pentru neconformare cu prevederile precizate în aceasta, dupa o somatie prealabila, cu termen, si se mentine pâna la eliminarea cauzelor care au determinat suspendarea, dar nu mai mult de 6 luni.

Autoritatile pentru protectia mediului dispun, dupa expirarea termenului de suspendare, oprirea executiei proiectului sau încetarea activitatii.

Pentru activitatile existente care nu întrunesc conditiile de autorizare, autoritatea pentru protectia mediului dispune efectuarea bilantului de mediu si stabileste programul pentru conformare, de comun acord cu titularul. Dupa expirarea fiecarui termen acordat, în caz de neconformare, autoritatea competenta pentru protectia mediului dispune încetarea activitatii respective. Dispozitia de încetare este executorie.

Litigiile generate de eliberarea, revizuirea sau de suspendarea acordului ori a autorizatiei de mediu se solutioneaza potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 **).

Art. 11

Procedura de evaluare a impactului asupra mediului consta din fazele: preliminara, propriu-zisa si cea de analiza si validare.

Autoritatea pentru protectia mediului organizeaza si decide aplicarea fazelor procedurii, dupa cum urmeaza:

a) cererea, însotita de descrierea proiectului, adresata în scris autoritatii pentru protectia mediului de catre titularul proiectului sau al activitatii;

b) încadrarea actiunii propuse în tipurile de activitati care se supun sau nu studiului de impact asupra mediului; daca sunt necesare informatii suplimentare, se poate cere titularului un studiu preliminar;

c) analiza scopului actiunii propuse, cu participarea autoritatii pentru protectia mediului, a titularului, a unor experti si reprezentanti ai administratiei publice locale, care pot fi afectati de modificarile de mediu generate de punerea în aplicare a acesteia;

d) întocmirea de catre autoritatea pentru protectia mediului a îndrumarului cu problemele rezultate pe baza analizei conform lit. c) si care trebuie urmarite în raportul privind studiul de impact asupra mediului; comunicarea acestuia catre titular, o data cu lista celorlalte avize necesar a fi obtinute;

e) prezentarea, de catre titularul proiectului sau al activitatii, a raportului privind studiul de impact asupra mediului, tinând seama de toate alternativele, inclusiv de cea de renuntare la actiunea propusa;

f) analiza preliminara a raportului de catre autoritatea pentru protectia mediului si acceptarea sau dispunerea motivata a refacerii acestuia;

g) aducerea la cunostinta si dezbaterea publica a raportului; consemnarea observatiilor si a concluziilor rezultate;

h) decizia finala a autoritatii pentru protectia mediului, facuta publica si motivata pe baza celor constatate la lit. f) si g);

i) eliberarea sau respingerea motivata a acordului sau a autorizatiei de mediu în maximum 30 de zile de la decizia finala.

Art. 12

Procedura de autorizare este publica. Mediatizarea proiectelor si activitatilor pentru care se cere acord sau autorizatie de mediu si a studiilor de impact, precum si dezbaterea publica se asigura de catre autoritatea pentru protectia mediului.

Studiile de impact se realizeaza prin unitati specializate, persoane fizice sau juridice atestate, cheltuielile fiind suportate de titularul proiectului sau al activitatii si atunci când i se cere refacerea sau reluarea studiului.

Raspunderea pentru realitatea informatiilor furnizate privind actiunea propusa revine titularului, iar pentru corectitudinea raportului studiului de impact, executantului acestuia.

Art. 13

Autoritatile pentru protectia mediului încaseaza sumele provenite din taxele pentru emiterea acordurilor si autorizatiilor de mediu.

Cuantumul taxelor se stabileste la propunerea autoritatii centrale pentru protectia mediului, prin hotarâre a Guvernului.

Art. 14

Autoritatile pentru protectia mediului încaseaza, de asemenea, sume provenite din tarife pentru lucrarile si serviciile prestate la solicitarea persoanelor fizice si juridice, în cadrul activitatilor pe care le desfasoara în limitele competentelor lor legale.

Nomenclatorul lucrarilor si serviciilor prestate, precum si cuantumul tarifelor se aproba prin ordin al conducatorului autoritatii centrale pentru protectia mediului si se publica în Monitorul Oficial al României.

Sumele încasate din tarife se utilizeaza de autoritatile pentru protectia mediului, pentru finantarea unor cheltuieli materiale, expertize tehnice, dotari si investitii specifice. Acestea se evidentiaza într-un cont distinct si se gestioneaza în regim extrabugetar.

Autoritatile pentru protectia mediului pot utiliza o cota de pâna la 15% din aceste venituri extrabugetare pentru acordarea de stimulente personalului acestora. Metodologia de acordare a stimulentelor se aproba prin hotarâre a Guvernului, la propunerea autoritatii centrale pentru protectia mediului, în termen de 90 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentei legi.

Disponibilitatile înregistrate si neutilizate la finele anului se reporteaza în anul urmator si se utilizeaza cu aceleasi destinatii prevazute la alineatele precedente.

Art. 15

La schimbarea destinatiei sau a proprietarului investitiei, precum si la încetarea activitatilor generatoare de impact asupra mediului este obligatorie asigurarea efectuarii bilantului de mediu de catre fostul proprietar, în scopul stabilirii obligatiilor privind refacerea calitatii mediului în zona de impact a activitatii respective.

Autoritatea competenta pentru protectia mediului revizuieste bilantul de mediu, stabileste programul pentru conformare, iar fostul proprietar negociaza cu noul proprietar asumarea unor obligatii anterioare si compensatiile de care va beneficia prin aplicarea masurilor de protectie si reconstructie ecologica.

Sectiunea 2: Regimul substantelor si deseurilor periculoase, precum si al altor deseuri

Art. 16

Activitatile supuse unui regim special de gestionare si gospodarire privesc fabricarea, comercializarea si utilizarea substantelor periculoase si transportul, tranzitul, depozitarea temporara sau definitiva, distrugerea, manipularea, precum si importul si exportul de substante si deseuri periculoase.

Art. 17

Importul în România de deseuri de orice natura, în stare bruta sau prelucrata, este interzis, cu exceptia anumitor categorii de deseuri ce constituie resurse secundare de materii prime utile, în conformitate cu reglementarile dispuse prin acte normative propuse de autoritatea centrala pentru protectia mediului si aprobate de Guvern.

Tranzitul si exportul de deseuri de orice natura se pot realiza în conformitate cu acordurile si conventiile la care România este parte.

Art. 18

Activitatile prevazute la art. 16 si 17 sunt permise numai în baza acordului si/sau a autorizatiei de mediu.

Art. 19

Autoritatea centrala si agentiile pentru protectia mediului, dupa caz, supravegheaza si controleaza respectarea reglementarilor privind substantele si deseurile periculoase.

Art. 20

Autoritatile administratiei publice locale sunt obligate sa ia masuri de prevenire si limitare a impactului asupra mediului al substantelor si deseurilor de orice natura si sa anunte autoritatile teritoriale pentru mediu despre orice activitate neconforma cu reglementarile legale.

Art. 21

Autoritatile vamale controleaza si raspund de aplicarea prevederilor art. 18 referitoare la intrarea si iesirea substantelor si deseurilor periculoase din tara , pe baza reglementarilor autoritatii centrale pentru protectia mediului.

Art. 22

Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii în domeniu:

a) sa tina evidenta stricta - cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare - a substantelor si deseurilor periculoase, inclusiv recipientii si ambalajele acestora care intra în sfera lor de activitate, si sa furnizeze lunar autoritatilor competente pentru protectia mediului datele necesare;

b) sa ceara acordul si/sau autorizatia de mediu si sa aplice reglementarile legale privind substantele si deseurile periculoase;

c) sa asigure, prin sisteme proprii, supravegherea mediului, pe baza prevederilor din autorizatia de mediu, pentru identificarea si prevenirea riscurilor, sa tina evidenta rezultatelor si sa anunte iminenta sau producerea unor eliminari neprevazute sau a accidentelor, autoritatilor competente pentru protectia mediului si de aparare împotriva dezastrelor.

Art. 23

Autoritatea centrala pentru protectia mediului elaboreaza, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, reglementarile privind:

a) amplasarea, amenajarea si supravegherea diferitelor tipuri de depozite;

b) colectarea, prelucrarea, tratarea, neutralizarea deseurilor, precum si reciclarea celor refolosibile;

c) transportul deseurilor;

d) refacerea cadrului natural al zonelor deteriorate;

e) instalatiile pentru incinerarea deseurilor industriale, menajere, agricole si altele;

f) instalatiile de epurare a apelor uzate si a namolurilor;

g) folosirea namolurilor, a apelor uzate, a deseurilor industriale, menajere si a celor rezultate din incinerare;

h) procedura de autorizare pentru amplasarea si amenajarea depozitelor, transportul, incinerarea, prelucrarea si utilizarea deseurilor de orice fel;

i) importul, exportul si tranzitul de deseuri si substante periculoase.

Art. 24

Controlul gospodaririi deseurilor de orice fel revine autoritatilor pentru protectia mediului si celorlalte autoritati competente, potrivit legii.

Art. 25

Autoritatile administratiei publice locale, persoanele fizice si juridice, care au în profilul lor activitati supuse reglementarilor cuprinse în art. 23, au urmatoarele obligatii:

a) sa ceara acordul si/sau autorizatia de mediu, conform art. 23 lit. h);

b) sa depoziteze deseurile menajere, industriale, agricole sau altele, numai pe suprafete autorizate în acest scop;

c) sa utilizeze, în cazul incinerarii deseurilor, numai instalatii omologate de catre autoritatile pentru protectia mediului si sanatate;

d) sa amenajeze, conform competentelor atribuite prin lege, depozitele de deseuri;

e) sa respecte conditiile de refacere a cadrului natural în zonele de depozitare prevazute în acordul si/sau autorizatia de mediu si sa garanteze, cu mijloace financiare, pentru aceasta;

f) sa recupereze deseurile refolosibile si sa le valorifice prin unitati specializate;

g) sa foloseasca pe terenurile agricole numai deseurile autorizate de autoritatile competente pentru protectia mediului, sanatate si agricultura;

h) sa depoziteze în mediul subteran deseuri numai în cazul în care detin acordul si/sau autorizatia de mediu.

Sectiunea 3: Regimul îngrasamintelor chimice si al pesticidelor

Art. 26

Îngrasamintele chimice, pesticidele si alte produse folosite în profilaxia fitosanitara, sanitar-umana si veterinara se produc numai prin tehnologii si biotehnologii autorizate.

Produsele vor fi însotite la livrare de normele tehnice de utilizare autorizate, în conditiile stabilite prin lege.

Art. 27

Ministerele competente, cu avizul autoritatii centrale pentru protectia mediului, au urmatoarele obligatii:

a) sa reglementeze regimul produselor fitosanitare si al altor pesticide care se utilizeaza în profilaxia sanitar-umana si veterinara;

b) sa organizeze, la nivel teritorial, reteaua de laboratoare pentru analiza si controlul îngrasamintelor chimice si al pesticidelor, precum si ale concentratiilor pesticidelor în sol, recolte, furaje, produse agroalimentare vegetale si animale;

c) sa întocmeasca lista cu îngrasamintele chimice si pesticidele din tara si strainatate, precum si cu limitele maxime admise ale concentratiilor pesticidelor, potrivit standardelor internationale.

Lista îngrasamintelor chimice si a pesticidelor se întocmeste în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi si se actualizeaza anual.

Art. 28

Autoritatea centrala pentru protectia mediului, împreuna cu autoritatile pentru agricultura, silvicultura, sanatate si serviciile descentralizate ale acestora în unitatile administrativ-teritoriale, dupa caz, supravegheaza si controleaza modul de aplicare a reglementarilor privind îngrasamintele chimice si pesticidele.

Art. 29

Persoanele fizice si juridice care produc, comercializeaza si/sau utilizeaza îngrasaminte chimice si pesticide au urmatoarele obligatii:

a) sa ceara acordul si/sau autorizatia de mediu pentru fabricarea acestora;

b) sa livreze, sa manipuleze, sa transporte si sa comercializeze îngrasamintele chimice si pesticidele ambalate cu inscriptii de identificare, avertizare, prescriptii de siguranta si folosire, în conditii în care sa nu provoace contaminarea mijloacelor de transport si a mediului;

c) sa depoziteze îngrasamintele chimice si pesticidele numai ambalate si în locuri protejate;

d) sa nu foloseasca îngrasamintele chimice si pesticidele în zonele sau pe suprafetele unde sunt instituite masuri speciale de protectie;

e) sa se administreze pesticide cu mijloace aviatice numai cu avizul agentiilor pentru protectia mediului, directiilor sanitare si al comisiilor judetene de baza melifera si stuparit pastoral, potrivit reglementarilor în vigoare;

f) sa aplice, în perioada înfloririi plantelor a caror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu pesticide care sunt selective fata de insectele polenizatoare;

g) sa nu foloseasca momeli periculoase, cu exceptia cazurilor special autorizate.

Sectiunea 4: Regimul privind asigurarea protectiei împotriva radiatiilor ionizante si securitatii surselor de radiatii

Art. 30

Regimul protectiei populatiei, mediului si a bunurilor materiale împotriva expunerii la radiatii ionizante si asigurarea securitatii surselor de radiatii se realizeaza prin aplicarea diverselor proceduri si echipamente pentru mentinerea dozelor si riscurilor la nivelul rational cel mai scazut, în limitele admise si în scopul prevenirii accidentelor, limitarii si înlaturarii consecintelor acestora.

Art. 31

Activitatile în domeniul nuclear necesita asigurarea mijloacelor de protectie si securitate si se pot desfasura numai în baza acordului si autorizatiei de mediu, eliberate potrivit art. 8.

Acordul si autorizatia de mediu privind instalatiile cu risc nuclear major - centrale nuclearoelectrice, reactoare de cercetare, uzine de fabricare a combustibilului nuclear si depozite finale de combustibil nuclear ars - se emit de catre Guvern.

Art. 32

Autoritatea competenta în domeniul nuclear elaboreaza norme tehnice, standarde si regulamente de aplicare privind:

a) protectia populatiei si a mediului în zone de risc nuclear;

b) protectia fizica a materialelor si a instalatiilor nucleare;

c) nivelurile si planurile de interventie care privesc si evenimentele transfrontiera;

d) transportul substantelor radioactive;

e) proceduri specifice de autorizare.

Procedura de autorizare pentru instalatiile cu risc nuclear major se elaboreaza în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 33

Controlul activitatilor nucleare se face de autoritatea centrala pentru protectia mediului si de alte autoritati competente potrivit legii.

Autoritatea centrala pentru protectia mediului are urmatoarele atributii:

a) organizeaza monitorizarea radioactivitatii mediului pe întregul teritoriu al tarii;

b) supravegheaza, controleaza si dispune luarea masurilor ce se impun pentru respectarea prevederilor legale privind radioprotectia mediului;

c) colaboreaza cu organele competente în apararea împotriva dezastrelor.

Art. 34

Persoanele fizice si juridice care desfasoara activitati în domeniul nuclear au urmatoarele obligatii:

a) sa respecte normele de radioprotectie si de securitate;

b) sa evalueze, direct sau prin forurile autorizate, riscul potential, sa efectueze bilantul de mediu pentru activitatile existente si sa ceara autorizatie de mediu;

c) sa aplice procedurile si sa prevada echipamentele pentru activitatile noi, care sa permita realizarea nivelului rational cel mai scazut al dozelor si riscurilor asupra populatiei si mediului, si sa ceara acord si autorizatie de mediu;

d) sa tina evidenta stricta a surselor de radiatii ionizante si sa le asigure protectia fizica;

e) sa aplice, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminarii radioactive a mediului si de evaluare a expunerii grupurilor critice - populatia din zona de supraveghere - care sa asigure ca nu vor fi încalcate conditiile prevazute în autorizatie, de eliminari de substante radioactive si ca dozele se vor mentine în limitele admise;

f) sa mentina în stare de functionare capacitatea de monitorizare a mediului local pentru a depista orice contaminare radioactiva semnificativa care ar rezulta dintr-o eliminare accidentala de substante radioactive;

g) sa efectueze înregistrarea rezultatelor supravegherii si a dozelor estimate pentru grupurile critice;

h) sa raporteze, la intervalele stabilite, rezultatele înregistrarilor autoritatilor competente;

i) sa raporteze prompt autoritatii competente orice crestere semnificativa a contaminarii mediului si daca aceasta se datoreaza sau nu activitatii desfasurate;

j) sa verifice continuu exactitatea presupunerilor facute prin evaluarile probabilistice privind consecintele radiologice ale eliberarilor radioactive.

CAPITOLUL III: Protectia resurselor naturale si conservarea biodiversitatii

Art. 35

Autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea autoritatilor centrale de specialitate care gestioneaza resursele naturale, elaboreaza, pe baza prezentei legi, reglementari tehnice privind masurile de protectie a ecosistemelor, de conservare a biodiversitatii, de gospodarire durabila a resurselor naturale si pentru asigurarea sanatatii umane.

La proiectarea lucrarilor care pot modifica cadrul natural al unei zone este obligatorie procedura de evaluare a impactului asupra acesteia, urmata de avansarea solutiilor tehnice de mentinere a zonelor de habitat natural, de conservare a functiilor ecosistemelor si de ocrotire a organismelor vegetale si animale, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei si a conditiilor impuse prin acordul si/sau autorizatia de mediu, precum si monitorizarea proprie pâna la îndeplinirea acestora.

Suprafetele terestre si acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale sau pentru refacere ecologica sunt gestionate de detinatorii legali numai în cazul în care acestia se angajeaza sa aplice masurile de conservare stabilite de autoritatea centrala pentru protectia mediului.

Detinatorii cu orice titlu, care aplica aceste masuri, sunt scutiti de impozit; detinatorii particulari vor fi compensati în raport cu valoarea lucrarilor de refacere întreprinse.

Protejarea unor specii si organisme rare amenintate cu disparitia, conservarea biodiversitatii si instituirea de arii protejate, precum si masurile stabilite de autoritatile pentru protectia mediului sunt prioritare în raport cu alte interese.

Autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea Academiei Române si a Comisiei Nationale UNESCO, stabileste criteriile pentru instituirea ariilor protejate si de conservare a biodiversitatii.

Sectiunea 1: Protectia apelor si a ecosistemelor acvatice

Art. 36

Protectia apelor de suprafata si subterane si a ecosistemelor acvatice are ca obiect mentinerea si ameliorarea calitatii si productivitatii naturale ale acestora, în scopul evitarii unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si bunurilor materiale.

Art. 37

Autoritatea centrala pentru protectia mediului elaboreaza, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, reglementarile privind:

a) normele tehnice referitoare la protectia apelor si a ecosistemelor acvatice, inclusiv a populatiei umane în cazul poluarilor accidentale si în context transfrontiera;

b) procedura de autorizare pentru exploatarea surselor de apa si a ecosistemelor acvatice, realizarea constructiilor hidrotehnice pentru lucrarile de îndiguire si regularizare a cursurilor de apa, de irigatii si de desecare-drenaj;

c) standardele de emisie;

d) standardele de calitate a apelor;

e) cerintele de evacuare, epurare a apelor uzate si limitare a evacuarii de efluenti în ape.

Art. 38

Controlul respectarii reglementarilor de protectie a apelor si a ecosistemelor acvatice este organizat si exercitat de catre autoritatile de mediu, de ape, sanatate si de alte autoritati, potrivit competentelor legale.

Art. 39

Autoritatile pentru protectia mediului, pentru gospodarirea apelor, împreuna cu autoritatile navigatiei, supravegheaza si controleaza respectarea prevederilor si aplica masurile legale privind protectia apelor ca urmare a activitatilor de navigatie, respectând conventiile internationale în domeniu la care România este parte.

Art. 40

Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii:

a) sa ceara acordul si/sau autorizatia de mediu pentru activitatile prevazute în anexa nr. II la prezenta lege. Sunt exceptate de la autorizare puturile forate la adâncimi pâna la 50 m pentru satisfacerea cerintelor gospodariilor individuale;

b) sa respecte standardele de emisie si de calitate a apelor, prevederile din acordul si din autorizatia de mediu si sa puna la dispozitie laboratoarelor autorizate, la termenele stabilite, probele de apa pentru analiza;

c) sa nu arunce si sa nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor si în zonele umede, deseuri de orice fel si sa nu introduca în acestea explozibile, tensiune electrica, narcotice sau alte substante periculoase;

d) sa nu spele în apele naturale autovehicule, utilaje si ambalaje care au în continut uleiuri, combustibili lichizi, lubrifianti, substante periculoase sau pesticide;

e) sa execute toate lucrarile de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrarii faunei acvatice si de ameliorare a calitatii apei, prevazute cu termen în acordul si în autorizatia de mediu, si sa monitorizeze zona de impact;

f) sa se doteze, în cazul detinerii de nave, platforme plutitoare sau foraje marine, cu instalatii de stocare sau de tratare a deseurilor, instalatii de epurare a apelor uzate si racorduri de descarcare a acestora în instalatii de mal sau plutitoare;

g) sa amenajeze porturile cu instalatii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deseurilor petroliere, menajere sau de alta natura, stocate pe navele fluviale si maritime, si sa constituie echipe de interventie în caz de poluare accidentala a apelor si a zonelor de coasta;

h) sa nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale si sa nu arunce de pe acestea nici un fel de deseuri.

Sectiunea 2: Protectia atmosferei

Art. 41

Prin protectia atmosferei se urmareste prevenirea, limitarea deteriorarii si ameliorarea calitatii acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si a bunurilor materiale.

Art. 42

Autoritatea centrala pentru protectia mediului promoveaza politicile regionale si globale, fundamentând principiile si actiunile specifice, atât la nivel national, cât si local, privind protectia atmosferei.

Politica nationala de protectie a atmosferei consta în principal din urmatoarele:

a) introducerea de tehnici si tehnologii adecvate pentru retinerea poluantilor la sursa;

b) gestionarea resursei de aer, în sensul reducerii emisiilor de poluanti pâna la realizarea celor mai scazute niveluri si care sa nu depaseasca capacitatea de regenerare a atmosferei;

c) gestionarea resursei de aer, în sensul asigurarii calitatii corespunzatoare securitatii sanatatii umane;

d) modernizarea si perfectionarea sistemului national de monitorizare integrata a calitatii aerului.

Art. 43

Autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea ministerelor competente, elaboreaza normele tehnice, standardele si regulamentele de aplicare privind:

a) calitatea aerului în functie de factorii poluanti din atmosfera;

b) emisiile de poluanti atmosferici pentru surse fixe si mobile, precum si conditiile de restrictie sau de interdictie pentru utilizare, inclusiv pentru substantele care afecteaza stratul de ozon;

c) calitatea combustibililor si carburantilor, precum si reglementarile privind vânzarea-cumpararea si transportul acestora;

d) pragul fonic si reglementari pentru limitarea zgomotelor;

e) supravegherea calitatii aerului, proceduri de prelevare si analiza, amplasarea punctelor si instrumentelor pentru probare si analiza, frecventa masuratorilor si altele;

f) identificarea, supravegherea si controlul agentilor economici a caror activitate este generatoare de risc potential si/sau de poluare atmosferica;

g) sistemul de notificare rapida, în caz de poluare acuta a atmosferei cu efecte transfrontiera, a autoritatilor desemnate cu aplicarea Conventiei privind efectele transfrontiera ale accidentelor industriale.

Normele tehnice, regulamentele de aplicare, respectiv standardele, se elaboreaza în termen de un an, respectiv 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 44

Autoritatea centrala pentru protectia mediului supravegheaza si controleaza aplicarea prevederilor legale privind protectia atmosferei, în care scop:

a) constata aparitia episoadelor de poluare a atmosferei, da alerta si/sau emite prognoze legate de acestea;

b) dispune încetarea temporara sau definitiva a activitatilor generatoare de poluare, în vederea aplicarii unor masuri de urgenta sau pentru nerespectarea programului pentru conformare;

c) solicita masuri tehnologice, aplica restrictii si interdictii în vederea prevenirii, limitarii sau eliminarii emisiilor de poluanti;

d) aplica sanctiunile prevazute de lege în caz de nerespectare a masurilor dispuse.

Art. 45

Proprietarii si detinatorii legali de teren sunt obligati sa întretina si sa extinda perdelele si aliniamentele de protectie, spatiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru îmbunatatirea capacitatii de regenerare a atmosferei, protectia fonica si eoliana.

Art. 46

Autoritatile vamale au obligatia sa nu permita intrarea/iesirea din tara a surselor mobile poluante care nu respecta dispozitiile autoritatilor competente, conform legii.

Art. 47

Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii în domeniu:

a) sa respecte reglementarile privind protectia atmosferei, adoptând masuri tehnologice adecvate de retinere si neutralizare a poluantilor atmosferici;

b) sa doteze instalatiile tehnologice, care sunt surse de poluare, cu sisteme de masura, sa asigure corecta lor functionare, sa asigure personal calificat si sa furnizeze, la cerere sau potrivit programului pentru conformare, autoritatilor pentru protectia mediului, datele necesare;

c) sa îmbunatateasca performantele tehnologice în scopul reducerii emisiilor si sa nu puna în exploatare instalatiile prin care se depasesc limitele maxime admise;

d) sa asigure, la cererea autoritatilor pentru protectia mediului, diminuarea, modificarea sau încetarea activitatii generatoare de poluare;

e) sa asigure masuri si dotari speciale pentru izolarea si protectia fonica a surselor generatoare de zgomot si vibratii, sa verifice eficienta acestora si sa puna în exploatare numai pe cele care nu depasesc pragul fonic admis.